(1)
Autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere și remorcile înmatriculate în România pot trece frontiera de stat pe drumurile publice, dacă îndeplinesc condițiile cerute pentru a fi admise în circulația internațională, iar conducătorii lor posedă permis de conducere valabil în condițiile stabilite prin tratatele la care România este parte sau care este eliberat de autoritățile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene ori Spațiului Economic European sau a cărui valabilitate este recunoscută în aceste state pe baza de reciprocitate.
(2)
Autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere și remorcile înmatriculate în alte state pot trece frontiera de stat și pot circula pe drumurile publice din România, dacă îndeplinesc condițiile tehnice prevăzute în Convenția asupra circulației rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968 și ratificata de România prin Decretul nr. 318/1980, dar numai pe perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule.
(4)
Autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere și remorcile înmatriculate în alte state, deținute de persoane care au sediul sau domiciliul în România, pot fi conduse pe drumurile publice pe o perioada de maximum 90 de zile de la introducerea acestora în țară, dacă sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de circulație.
(5)
Persoanele care și-au stabilit domiciliul ori reședința în România pot să își înmatriculeze autovehiculele sau remorcile la autoritatea competentă pe raza căreia au domiciliul ori reședința, după caz.
(6)
Autovehiculele și tractoarele agricole sau forestiere înmatriculate în statele care nu sunt semnatare ale Convenției asupra circulației rutiere, prevăzută la alin. (2), sunt obligate să poarte în partea din spate semnul distinctiv al statului care a efectuat înmatricularea.