(1)
Liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață poate fi dispusă, dacă:
a)
cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detențiune;
b)
cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;
c)
cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d)
instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
(2)
Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiționate și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori dacă nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
(3)
De la data liberării condiționate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.