(1)
Sarcinile principale ale medicului de medicină a muncii constau în:
a)
prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
b)
supravegherea efectivă a condițiilor de igienă și sănătate în muncă;
c)
asigurarea controlului medical al salariaților atât la angajarea în muncă, cât și pe durata executării contractului individual de muncă.
(2)
În vederea realizării sarcinilor ce îi revin medicul de medicină a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de muncă sau a felului muncii unor salariați, determinată de starea de sănătate a acestora.
(3)
Medicul de medicină a muncii este membru de drept în comitetul de securitate și sănătate în muncă.