(1)
Când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:
a)
fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;
b)
s-a dat citire actului de sesizare a instanței.