(1)
Administratorii vor putea efectua în mod individual acte de conservare.
(2)
În cazul în care nu se pot lua hotărâri în mod valabil din cauza opunerii constante a unora dintre administratori, celelalte acte de administrare a bunurilor altuia vor putea fi făcute, în caz de urgență, cu autorizarea instanței judecătorești.
(3)
În măsura în care neînțelegerile dintre administratori persistă, iar administrarea este serios afectată, instanța va putea dispune, la solicitarea oricărei persoane interesate, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a)
stabilirea unui mecanism simplificat de adoptare a hotărârilor;
b)
repartizarea atribuțiilor între administratori;
c)
conferirea votului decisiv, în caz de paritate de voturi, unuia dintre administratori;
d)
înlocuirea administratorului sau, după caz, a administratorilor cărora le este imputabilă situația creată.