(1)
Acțiunea în tăgada paternității se pornește de copil, în timpul minorității sale, prin reprezentantul său legal.
(2)
Dreptul la acțiune nu se prescrie în timpul vieții copilului.
(3)
Dispozițiile art. 423 alin. (5) și art. 429 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.