Referință individuală · versiune 25 iulie 2021
Articolul 7
LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 - a securității și sănătății în muncă
Articolul 7
(1)
În cadrul responsabilităților sale, angajatorul are obligația sa ia măsurile necesare pentru:
a)
asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor;
b)
prevenirea riscurilor profesionale;
c)
informarea și instruirea lucrătorilor;
d)
asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în munca.
(2)
Angajatorul are obligația sa urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ținând seama de modificarea condițiilor, și pentru îmbunătățirea situațiilor existente.
(3)
Angajatorul are obligația sa implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) și (2) pe baza următoarelor principii generale de prevenire:
a)
evitarea riscurilor;
b)
evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c)
combaterea riscurilor la sursa;
d)
adaptarea muncii la om, în special în ceea ce privește proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă și de producție, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat și a diminuării efectelor acestora asupra sănătății;
e)
adaptarea la progresul tehnic;
f)
înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puțin periculos;
g)
dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și influența factorilor din mediul de muncă;
h)
adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecție colectivă fata de măsurile de protecție individuală;
i)
furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(4)
Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ținând seama de natura activităților din întreprindere și/sau unitate, angajatorul are obligația:
a)
sa evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă;
b)
ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) și dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum și metodele de lucru și de producție aplicate de către angajator să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor și să fie integrate în ansamblul activităților întreprinderii și/sau unității respective și la toate nivelurile ierarhice;
c)
sa ia în considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în munca, atunci când îi încredințează sarcini;
d)
să asigure ca planificarea și introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii și/sau reprezentanții acestora în ceea ce privește consecințele asupra securității și sănătății lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condițiile și mediul de muncă;
e)
sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat și specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au insusit instrucțiunile adecvate.
(5)
Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în același loc de muncă își desfășoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi și/sau unități, angajatorii acestora au următoarele obligații:
a)
sa coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea și igiena în munca, luând în considerare natura activităților;
b)
să își coordoneze acțiunile în vederea protecției lucrătorilor și prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităților;
c)
să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d)
sa informeze lucrătorii și/sau reprezentanții acestora despre riscurile profesionale.
(6)
Măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în munca nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători.