Articolul 9 - Executarea măsurii nepermiterii intrării în România

Străinul împotriva căruia s-a dispus măsura nepermiterii intrării în România are posibilitatea să părăsească voluntar punctul de trecere a frontierei de stat în termen de cel mult 24 de ore. Termenul se calculează începând cu ora următoare celei în care s-a dispus măsura nepermiterii intrării în România.

La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), măsura nepermiterii intrării în România se pune în executare de către organele poliției de frontieră, cu luarea în considerare a stării de sănătate a străinului și cu respectarea prevederilor art. 90 alin. (7) și (8), prin trimiterea acestuia către țara de origine sau către o altă destinație pe care o acceptă și unde este acceptat, cu excepția teritoriului României.

În cazul în care organele poliției de frontieră constată că pentru îndeplinirea demersurilor legate de părăsirea punctului de trecere a frontierei sunt necesare mai mult de 12 ore, străinul este cazat într-un spațiu amenajat în acest scop în zona de tranzit, pus la dispoziție de administratorul punctului de trecere a frontierei, ori, în cazul în care acest lucru nu este posibil, într-o altă locație stabilită în afara punctului de trecere a frontierei, cu regim de zonă de tranzit.

Inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră stabilește, prin dispoziție, amplasamentul locațiilor din afara punctelor de trecere a frontierei prevăzute la alin. (3), regulile de ordine interioară pe care străinii cazați în aceste locații sunt obligați să le respecte, precum și modul de organizare a accesului, pazei, supravegherii și însoțirii străinilor în și din locațiile respective. La solicitarea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră celelalte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, alte autorități ale administrației publice centrale, precum și autoritățile administrației publice locale acordă sprijin, în limita atribuțiilor legale proprii, pentru organizarea și funcționarea locațiilor din afara punctelor de trecere a frontierei prevăzute la alin. (3).

Pe timpul cazării potrivit alin. (3), străinul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 104 alin. (4), de hrană, îngrijire medicală de urgență și tratamentul de bază al bolii, cu luarea în considerare a nevoilor speciale în cazul persoanei vulnerabile, prin grija organelor poliției de frontieră.

În cazul în care compania de transport aerian, naval sau terestru nu asigură, potrivit art. 7 alin. (2), prin forțe proprii transportul străinului căruia i-a fost refuzată intrarea pe teritoriul României, aceasta poate solicita structurii Poliției de Frontieră Române competente să escorteze străinul respectiv într-o țară terță, respectiv în țara din care a fost transportat sau o țară de tranzit. În acest caz, compania de transport asigură/suportă transportul dus-întors al polițiștilor de frontieră care însoțesc străinul în afara teritoriului României.

Activitatea de escortare prevăzută la alin. (4^1) se realizează în baza dispoziției șefului punctului de trecere a frontierei/șefului sectorului poliției de frontieră. Personalul Poliției de Frontieră Române care realizează activitatea de escortare beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul trimis în misiune temporară în străinătate.

În cazul în care străinul declară în fața organelor poliției de frontieră că părăsirea punctului de trecere a frontierei este posibilă numai către un stat față de care există temeri justificate că viața sa este pusă în pericol ori că va fi supus la tortură, tratamente inumane sau degradante și că înțelege să nu depună o cerere pentru acordarea unei forme de protecție, acesta este cazat în spațiul prevăzut la alin. (3).

La apariția situației prevăzute la alin. (5) organele poliției de frontieră informează de îndată Inspectoratul General pentru Imigrări care, în termen de cel mult 10 zile, analizează situația străinului și stabilește dacă declarația acestuia este întemeiată.

În cazul în care Inspectoratul General pentru Imigrări constată că declarația străinului nu este întemeiată, comunică aceasta organelor poliției de frontieră, care informează străinul în acest sens. Prevederile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător. Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează începând cu ora următoare celei în care a fost informat străinul.

În cazul în care constată că declarația străinului este întemeiată, Inspectoratul General pentru Imigrări pune în executare măsura nepermiterii intrării în România prin îndepărtarea sub escortă a străinului. Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență privind îndepărtarea sub escortă, luarea în custodie publică a străinilor și tolerarea rămânerii pe teritoriul României se aplică în mod corespunzător.