Referință individuală · versiune 6 iulie 2026
Articolul 7
ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 155 din 30 decembrie 2024 - privind instituirea unui cadru pentru securitatea cibernetică a rețelelor și sistemelor informatice din spațiul cibernetic național civil
Articolul 7
(1)
Entitățile care intră în domeniul de aplicare al prezentei ordonanțe de urgență sunt entitățile din sectoarele prevăzute în anexele nr. 1 și 2, înființate și înregistrate pe teritoriul României conform prevederilor legale.
(2)
Prin excepție de la alin. (1), furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului intră în domeniul de aplicare al prezentei ordonanțe de urgență atunci când prestează servicii pe teritoriul României, indiferent de locul de înființare sau de înregistrare.
(3)
Furnizorii de servicii DNS, registrele de nume TLD, entitățile care furnizează servicii de înregistrare a numelor de domenii, furnizorii de servicii de cloud computing, furnizorii de servicii de centre de date, furnizorii de rețele de furnizare de conținut, furnizorii de servicii gestionate, furnizorii de servicii de securitate gestionate, precum și furnizorii de piețe online, de motoare de căutare online și de platforme de servicii de socializare în rețea intră în domeniul de aplicare al prezentei ordonanțe de urgență atunci când sediul principal al acestora din Uniunea Europeană este situat pe teritoriul României.
(4)
Entitățile administrației publice străine sunt în jurisdicția statului care le-a instituit.
(5)
În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, sediul principal astfel cum este menționat la alin. (3) se determină astfel:
a)
este sediul în care se iau deciziile legate de măsurile de gestionare a riscurilor în materie de securitate cibernetică în mod predominant;
b)
atunci când nu se poate stabili sediul principal conform lit. a) sau dacă astfel de decizii nu sunt luate în Uniunea Europeană, se consideră a fi sediul în care își desfășoară operațiunile de securitate cibernetică;
c)
atunci când nu se poate stabili sediul principal conform lit. b), acesta este considerat a fi în statul în care entitatea în cauză își are sediul cu cel mai mare număr de angajați.
(6)
Atunci când, în situația descrisă la alin. (3), entitatea nu este stabilită în Uniunea Europeană, dar oferă servicii pe teritoriul acesteia, entitatea este obligată să desemneze un reprezentant în Uniunea Europeană, în cadrul unuia dintre statele membre în care își prestează serviciile. În acest caz, entitatea se consideră a fi sub jurisdicția statului membru în care este stabilit reprezentantul.
(7)
Atunci când entitatea prestează servicii pe teritoriul României, DNSC poate introduce acțiuni în justiție conform prevederilor legale împotriva entității în cauză pentru nerespectarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, inclusiv în cazul în care entitatea nu a desemnat un reprezentant conform alin. (6).