Referință individuală · versiune 7 ianuarie 2019
Articolul 43
LEGE nr. 363 din 28 decembrie 2018 - privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale și combaterii infracțiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative și de siguranță, precum și privind libera circulație a acestor date
Articolul 43
(1)
Transferul de date cu caracter personal care sunt în curs de prelucrare sau care sunt destinate prelucrării după transferul către un stat terț sau către o organizație internațională, inclusiv transferurile ulterioare către un alt stat terț sau o altă organizație internațională, poate avea loc doar cu respectarea dispozițiilor prezentei legi și numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a)
transferul este necesar pentru realizarea scopurilor prevăzute la art. 1;
b)
datele cu caracter personal sunt transferate unui operator dintr-o țară terță, care este o autoritate competentă, în sensul art. 4 lit. g), sau unei organizații internaționale, înființată în scopul prevăzut la art. 1;
c)
în cazul în care datele cu caracter personal au fost transmise sau au fost puse la dispoziție de către autoritățile competente ale altui stat membru, acel stat membru a autorizat în prealabil efectuarea transferului, în conformitate cu dreptul său intern;
d)
Comisia a adoptat o decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, în temeiul art. 36 din Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului, sau, în absența unei astfel de decizii, există sau se oferă garanții adecvate în temeiul art. 37 din Directivă sau, în absența unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție în conformitate cu art. 36 sau a unor garanții adecvate în conformitate cu art. 37, se aplică derogări pentru situații speciale în conformitate cu art. 38 din aceasta;
e)
în cazul unui transfer ulterior către un alt stat terț sau organizație internațională, autoritatea competentă care a realizat transferul inițial sau o altă autoritate competentă din același stat membru autorizează transferul ulterior, ținând seama în mod corespunzător de toți factorii relevanți.
(2)
La evaluarea factorilor relevanți pentru transfer, în condițiile alin. (1) lit. e), se au în vedere cel puțin următoarele aspecte:
a)
gravitatea infracțiunii;
b)
scopul în care datele cu caracter personal au fost transferate inițial;
c)
nivelul de protecție a datelor cu caracter personal din țara terță sau din organizația internațională către care sunt transferate ulterior datele cu caracter personal.
(3)
Autoritățile competente române autorizează transferul datelor cu caracter personal către un stat terț sau către o organizație internațională, la cererea unei autorități competente dintr-un stat membru, numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege.
(4)
Autorizarea prevăzută la alin. (3) se transmite cu celeritate, dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la primirea cererii. În situația în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege pentru autorizarea transferului, autorității competente din statul membru care a formulat cererea i se comunică motivele pentru care transferul nu poate fi autorizat.
(5)
Autoritățile competente române pot realiza transferurile fără autorizarea prealabilă de către un alt stat membru, în conformitate cu dispozițiile alin. (1) lit. c), numai dacă transferul de date cu caracter personal este necesar pentru prevenirea unei amenințări imediate și grave la adresa ordinii și siguranței publice a unui stat membru sau a unei țări terțe sau a intereselor fundamentale ale unui stat membru, iar autorizarea prealabilă nu poate fi obținută în timp util. Autoritatea responsabilă pentru acordarea unei autorizări prealabile este informată fără întârziere.
(6)
Dispozițiile prezentului articol, precum și cele ale art. 44-48 se aplică pentru a se asigura că nivelul de protecție a persoanelor fizice garantat prin prezenta lege nu este subminat.