Referință individuală · versiune 27 martie 2026
Articolul 14 — Obligațiile consumatorului în cazul retragerii
ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 34 din 4 iunie 2014 — privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative
Articolul 14Obligațiile consumatorului în cazul retragerii
(1)
Cu excepția cazului în care profesionistul s-a oferit să recupereze el însuși bunurile, consumatorul returnează bunurile sau le înmânează profesionistului sau unei persoane autorizate de profesionist să recepționeze bunurile, fără întârziere nejustificată și în decurs de cel mult 14 zile de la data la care acesta a comunicat profesionistului decizia sa de retragere din contract în conformitate cu art. 11. Termenul este respectat dacă bunurile sunt trimise înapoi de consumator înainte de expirarea perioadei de 14 zile.
(2)
Consumatorul suportă doar costurile directe legate de returnarea bunurilor, cu excepția cazului în care profesionistul acceptă să suporte acele costuri sau în care profesionistul nu a informat consumatorul că aceste costuri trebuie suportate de consumator. În cazul contractelor în afara spațiilor comerciale, în cazul cărora bunurile au fost livrate la domiciliul consumatorului la momentul încheierii contractului, profesionistul preia bunurile pe cheltuiala sa dacă bunurile, prin natura lor, nu pot fi returnate în mod normal prin poștă.
(2^1)
În cazul retragerii din contract, consumatorul se abține de la utilizarea conținutului digital sau a serviciului digital și de la punerea acestuia la dispoziția terților.
Istoric modificaresursa și data modificării
(la 28-05-2022, Articolul 14 din Capitolul III a fost completat de Punctul 20, Articolul III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 58 din 28 aprilie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 06 mai 2022 )
(3)
Consumatorul este responsabil doar în ceea ce privește diminuarea valorii bunurilor rezultată din manipularea acestora, diferit de ceea ce este necesar pentru determinarea naturii, caracteristicilor și funcționării bunurilor. Diminuarea valorii bunurilor nu trebuie să fie descurajantă pentru consumator în a-și exercita dreptul de retragere. Indiferent de situație, consumatorul nu este responsabil pentru diminuarea valorii bunurilor în cazul în care profesionistul a omis să îl informeze cu privire la dreptul de retragere în conformitate cu art. 6 alin. (1) lit. h).
(4)
Profesionistul trebuie să poată face dovada diminuării valorii bunurilor care rezultă diferit de ceea ce este necesar pentru determinarea naturii, caracteristicilor și funcționării bunurilor.
(5)
Atunci când consumatorul își exercită dreptul de retragere după transmiterea cererii în conformitate cu art. 7 alin. (3) sau cu art. 8 alin. (8), consumatorul plătește profesionistului o sumă proporțională cu ceea ce s-a furnizat până la momentul în care consumatorul a informat profesionistul cu privire la exercitarea dreptului de retragere, în raport cu acoperirea totală a contractului. Suma proporțională care trebuie plătită profesionistului de către consumator este calculată pe baza prețului total convenit în contract. Dacă prețul total este excesiv, suma proporțională este calculată pe baza valorii de piață a ceea ce s-a furnizat.
(6)
Consumatorul nu suportă costurile pentru:
a)
prestarea serviciilor sau furnizarea de apă, gaze naturale sau energie electrică, atunci când acestea nu sunt puse în vânzare într-un volum limitat sau cantitate prestabilită, sau energie termică furnizată, în totalitate sau parțial, în cursul perioadei de retragere, în una dintre următoarele situații:
(i)
profesionistul nu a furnizat informații în conformitate cu art. 6 alin. (1) lit. h) sau i);
(ii)
consumatorul nu a cerut expres ca prestarea să înceapă în timpul perioadei de retragere în conformitate cu art. 7 alin. (3) și cu art. 8 alin. (8);
b)
furnizarea, în totalitate sau parțial, de conținut digital care nu este livrat pe un suport material, în una dintre următoarele situații:
(i)
consumatorul nu și-a dat acordul prealabil expres cu privire la începerea prestării înainte de sfârșitul perioadei de 14 zile sau de 30 de zile, după caz, menționată la art. 9;
Istoric modificaresursa și data modificării
(la 28-05-2022, Punctul (i) din Litera b), Articolul 14 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 21, Articolul III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 58 din 28 aprilie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 06 mai 2022 )
(ii)
consumatorul nu a confirmat că a luat cunoștință de faptul că își pierde dreptul de retragere în momentul în care își dă consimțământul;
(iii)
profesionistul nu a furnizat confirmarea în conformitate cu art. 7 alin. (2) sau cu art. 8 alin. (7).
(7)
Cu excepția celor prevăzute la art. 13 alin. (3) și la prezentul articol, exercitarea dreptului de retragere nu atrage răspunderea consumatorului.
Notăactualizări și jurisprudență
Articolele XXII și XXIII din LEGEA nr. 239 din 15 decembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1160 din 15 decembrie 2025
Articolul XXII
Măsuri privind instituirea unei taxe logistice pentru gestionarea fluxurilor extracomunitare de bunuri
(1) Se instituie o taxă logistică pentru gestionarea fluxurilor de bunuri extracomunitare, în valoare de 25 lei pentru fiecare colet ce conține bunuri cu valoare comercială, denumit în continuare colet, care intră pe teritoriul României, cu loc de începere al livrării în afara teritoriului Uniunii Europene, a cărei valoare declarată se situează sub plafonul de 150 euro, denumită în continuare taxă, indiferent de locul punerii în liberă circulație în Uniunea Europeană.
(2) Taxa se aplică coletelor care conțin bunurile livrate în cazul vânzărilor la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau țări terțe, definite conform dispozițiilor art. 266 alin. (1) pct. 36, respectiv art. 315^2 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Potrivit prezentului act normativ, prin colet se înțelege fiecare expediere ce conține bunuri cu valoare comercială, aferente unor operațiuni de vânzare la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau țări terțe.
(4) Obligația de plată a taxei revine furnizorului bunurilor, persoanei care expediază coletul sau entității care facilitează prin intermediul unei platforme digitale vânzarea la distanță de bunuri, după caz.
(5) Coletele a căror livrare nu a fost efectuată către destinatarul final din România nu fac obiectul taxei.
(6) În cazul coletelor care sunt returnate în baza prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 157/2015, cu modificările și completările ulterioare, de persoana destinatară din România, taxa nu se rambursează.
(7) Coletul care face obiectul acestui act normativ, livrat pe teritoriul României, este însoțit de informații cu privire la declarația de origine a acestuia, așa cum a fost transmisă în vederea efectuării formalităților vamale simplificate prin declarația vamală cu set redus de date - H7, emisă de furnizorul bunurilor, persoana care expediază coletul sau entitatea care facilitează prin intermediul unei platforme digitale vânzarea la distanță de bunuri, după caz.
(8) Obligația de colectare, declarare și virare a taxei revine furnizorilor de servicii poștale, astfel cum sunt definiți la art. 2 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poștale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 187/2013, cu modificările și completările ulterioare, care predau coletul destinatarului.
(9) Furnizorii de servicii poștale menționați la alin. (8) au obligația să declare, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a făcut predarea către destinatarul coletului, către Agenția Națională de Administrare Fiscală, numărul coletelor, după cum urmează:
a) numărul de colete livrate cu loc de începere al livrării în afara teritoriului Uniunii Europene;
b) numărul de colete livrate însoțite de informații din declarația de origine, cu loc de începere al livrării în afara teritoriului Uniunii Europene;
c) numărul de colete livrate însoțite de informații din declarația de origine pentru care s-a perceput taxa.
(10) Furnizorii de servicii poștale colectează taxa direct de la furnizorul bunurilor, persoana care expediază coletul sau entitatea care facilitează prin intermediul unei platforme digitale vânzarea la distanță de bunuri sau de la intermediarul logistic beneficiar direct al serviciilor poștale prestate de către aceștia.
(11) Taxele colectate vor fi virate la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost predat coletul destinatarului.
(12) Furnizorii de servicii poștale au obligația să se asigure de încasarea taxei, aceasta reprezentând o condiție pentru prestarea serviciilor.
(13) În situația în care furnizorii de servicii poștale nu respectă obligația prevăzută la alin. (12), aceștia se subrogă de drept în obligațiile persoanelor prevăzute la alin. (4).
(14) Furnizorii de servicii poștale au obligația să identifice, prin sistemele proprii de trasabilitate, coletele supuse taxei.
(15) Procedura de declarare se stabilește prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, emis în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(16) Furnizorii de servicii poștale păstrează timp de 5 ani evidențe detaliate ale expedierilor taxate pe care le pun la dispoziția autorităților fiscale și/sau vamale, după caz, la solicitarea acestora.
(17) Furnizorii de servicii poștale au obligația declarării taxelor colectate până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost predat coletul destinatarului.
(18) Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
a) nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. (9);
b) nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. (16);
c) nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. (17).
(19) Contravenția prevăzută la alin. 18 lit. a) se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei.
(20) Nerespectarea obligației prevăzute la alin. (18) lit. b) se sancționează cu amendă de la 6.000 lei la 10.000 lei.
(21) Contravenția prevăzută la alin. (18) lit. c) se sancționează, prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă constând în valoarea taxelor nedeclarate, dar nu mai puțin de 1.000 lei.
(22) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către persoanele împuternicite din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(23) Contravențiilor prevăzute la alin. (18) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
(24) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă colectarea taxei și neplata către bugetul general consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la declarare.
(25) Monitorizarea implementării taxei logistice pentru gestionarea fluxurilor extracomunitare de bunuri se realizează de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Antifraudă Fiscală, în conformitate cu atribuțiile legale specifice.
(26) Atribuțiile Direcției Generale Antifraudă Fiscală în cadrul implementării proiectului privind taxa logistică pentru gestionarea fluxurilor extracomunitare de bunuri se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Articolul XXIII
Prevederile art. XXII intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2026.