Referință individuală · versiune 14 decembrie 2025
Articolul 131 — Verificarea competenței
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (**republicat**) — (Legea nr. 134/2010 republicată**)
Articolul 131Verificarea competenței
(1)
La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
Istoric modificaresursa și data modificării
(la 21-12-2018, Alineatul (1) din Articolul 131 , Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul III , Cartea I a fost modificat de Punctul 17, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018 )
Notăactualizări și jurisprudență
Decizie de admitere: RIL nr. 27/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 alin. (1), art. 714 alin. (1) și art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, instanța învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării este obligată să își verifice competența potrivit dispozițiilor generale, iar în cazul în care constată că nu este competentă să soluționeze cauza pe fond, trebuie să pronunțe o soluție de declinare a competenței în favoarea instanței de executare.
Notăactualizări și jurisprudență
Decizie de admitere: RIL nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 26 iunie 2023:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și 136 din Codul de procedură civilă, competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina:
– cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac;
– în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).
(2)
În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.