Articolul 97

Codul silvic

🔗 Articolul 97
(1) În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru:
a) asigurarea integrală de la bugetul de stat a costurilor necesare asigurării serviciilor silvice pentru suprafețele de fond forestier de maximum 30 ha, aflate în proprietatea sau în deținerea persoanelor fizice sau juridice, indiferent dacă acestea sunt sau nu sunt cuprinse într-o asociație, care au încheiate contracte de servicii silvice cu ocoale silvice nominalizate; plata se face către ocolul silvic nominalizat, în baza devizului întocmit de acesta, pentru suprafețele pentru care are încheiate contracte de servicii silvice;
a^1) abrogată;
a^2) devizul prevăzut la lit. a) se calculează ca produs între suprafața prevăzută în contractele de servicii silvice și costurile medii/ha, pe suprafețele aferente formelor de relief, potrivit anexei nr. 2.
b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;
c) asigurarea diferenței dintre sumele necesare pentru finanțarea integrală a lucrărilor prevăzute la art. 33 alin. (3) lit. a)-d) și sumele calculate la nivelul maxim în fondul de conservare și regenerare a pădurilor;
d) contravaloarea lucrărilor de combatere a bolilor și dăunătorilor prevăzute la art. 57 alin. (1), numai pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, dacă suprafața proprietății forestiere este mai mică sau egală cu 30 ha, indiferent dacă aceasta este sau nu este cuprinsă într-o asociație;
e) refacerea pădurilor, dacă sumele constituite la nivelul maxim din fondul de conservare și regenerare a pădurilor sunt insuficiente, și a căilor forestiere de transport afectate de calamități naturale sau de incendii, cu autor necunoscut;
f) sprijinirea înființării și dezvoltării asociațiilor de proprietari de păduri;
g) punerea la dispoziția proprietarilor de păduri a materialelor de educație forestieră privind ocrotirea și conservarea pădurilor.
(2) Limitarea dreptului de proprietate asupra terenurilor din fondul forestier național peste nivelul regimului silvic, așa cum este definit în anexa nr. 1 pct. 42, se face numai cu acordarea de compensații, cu excepția situațiilor în care dreptul de proprietate este limitat la inițiativa și prin voința expresă a proprietarului.
(2^1) Impunerea de restricții proprietarilor de păduri prin amenajamente silvice, prin planurile de management și regulamente ale ariilor naturale protejate se face doar cu acordarea prealabilă de plăți reparatorii care să compenseze integral veniturile nerealizate anual de proprietarul de pădure, persoană fizică sau juridică, de drept public sau privat.
(2^2) În măsura în care nu sunt asigurate prin fonduri europene, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale pentru protecția mediului, sumele necesare pentru efectuarea plăților prevăzute la alin. (2).
(3) Pentru gestionarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului se alocă administratorului acestuia, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru refacerea căilor forestiere de transport afectate de calamități naturale.