(1)
Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.
(2)
Hotărârea este definitivă până la momentul în care instanța de apel admite cererea de repunere în termen.
(3)
Până la soluționarea repunerii în termen, instanța de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate.
(4)
Dispozițiile alin. (1) și (3) nu se aplică în situația redeschiderii procesului penal cerute de persoana condamnată în lipsă.