(1)
Organele de urmărire penală sunt:
b)
organele de cercetare penală ale poliției judiciare;
c)
organele de cercetare penală speciale.
(2)
Procurorii sunt constituiți în parchete care funcționează pe lângă instanțele judecătorești și își exercită atribuțiile în cadrul Ministerului Public.
(3)
În cadrul procesului penal procurorul are următoarele atribuții:
a)
supraveghează sau efectuează urmărirea penală;
b)
sesizează judecătorul de drepturi și libertăți și instanța de judecată;
c)
exercită acțiunea penală;
d)
exercită acțiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege:
e)
încheie acordul de recunoaștere a vinovăției, în condițiile legii;
f)
formulează și exercită contestațiile și căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătorești;
g)
îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.
(4)
Atribuțiile organelor de cercetare penală ale poliției judiciare sunt îndeplinite de lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor anume desemnați în condițiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori avizul procurorului desemnat în acest sens.
(5)
Atribuțiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofițeri anume desemnați în condițiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(6)
Organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale își desfășoară activitatea de urmărire penală sub conducerea și supravegherea procurorului.