(1)
Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca percheziția să fie efectuată cu respectarea demnității umane.
(2)
Percheziția se efectuează de o persoană de același sex cu persoana percheziționată.
(3)
Înainte de începerea percheziției, persoanei percheziționate i se solicită predarea de bunăvoie a obiectelor căutate. Dacă obiectele căutate sunt predate, nu se mai efectuează percheziția, cu excepția cazului când se consideră util să se procedeze la aceasta, pentru căutarea altor obiecte sau urme.
(4)
Procesul-verbal de percheziție trebuie să cuprindă:
a)
numele și prenumele persoanei percheziționate;
b)
numele, prenumele și calitatea persoanei care a efectuat percheziția;
c)
enumerarea obiectelor găsite cu ocazia percheziției;
d)
locul unde este încheiat;
e)
data și ora la care a început și ora la care s-a terminat efectuarea percheziției, cu menționarea oricărei întreruperi intervenite;
f)
descrierea amănunțită a locului și condițiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracțiunii au fost descoperite și ridicate, enumerarea și descrierea lor amănunțită, pentru a putea fi recunoscute; mențiuni cu privire la locul și condițiile în care suspectul sau inculpatul a fost găsit.
(5)
Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină și la sfârșit de cel care îl încheie și de persoana percheziționată. Dacă persoana percheziționată nu poate sau refuză să semneze, se face mențiune despre aceasta, precum și despre motivele imposibilității sau refuzului de a semna.
(6)
O copie a procesului-verbal se lasă persoanei percheziționate.
(7)
Dispozițiile art. 162 se aplică în mod corespunzător.