(1)
Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.
(2)
Orice persoană citată în calitate de martor are următoarele obligații:
a)
de a se prezenta în fața organului judiciar care a citat-o la locul, ziua și ora arătate în citație;
b)
de a depune jurământ sau declarație solemnă în fața instanței;
(3)
Calitatea de martor are întâietate față de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre părți sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele și împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această calitate.
(4)
Pot fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62.