(1)
Avocatul asistă sau reprezintă, în procesul penal, părțile ori subiecții procesuali principali, în condițiile legii.
(2)
Nu poate fi avocat al unei părți sau al unui subiect procesual principal:
a)
soțul ori ruda până la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecătorul;
b)
martorul citat în cauză, cu excepția celui care s-a prevalat, în condițiile art. 117 alin. (1), de dreptul de a nu da declarații;
c)
cel care a participat în aceeași cauză în calitate de judecător sau de procuror;
d)
o altă parte sau un alt subiect procesual.
(3)
Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistența juridică a părților ori a subiecților procesuali principali.
(4)
Părțile sau subiecții procesuali principali cu interese contrare nu pot fi asistați sau reprezentați de același avocat.