(1)
Stabilirea creanțelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare și a creanțelor fiscale.
(2)
Creanțele fiscale se stabilesc astfel:
a)
prin declarație de impunere, în condițiile art. 95 alin. (4) și art. 102 alin. (2);
b)
prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
(3)
Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile și în cazurile în care creanțele fiscale sunt scutite la plată conform reglementărilor legale, precum și în cazul unei rambursări de taxă pe valoarea adăugată.