(1)
Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului/plătitorului numele expertului.
(2)
Contribuabilul/plătitorul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie.
(3)
Experții au obligația să păstreze secretul fiscal asupra datelor și informațiilor pe care le dobândesc.
(4)
Expertiza se întocmește în scris.
(5)
Onorariile stabilite pentru expertizele prevăzute de prezentul articol se plătesc din bugetul organului fiscal care a apelat la serviciile expertului.
(6)
Dacă organul fiscal nu este lămurit prin expertiza efectuată, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.