(1)
Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
(2)
Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
(3)
Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4)
Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
(5)
Creanțele cu termen și cele condiționale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condițiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului.