(1)
Mama copilului poate cere pretinsului tată să îi plătească jumătate din:
a)
cheltuielile nașterii și ale lehuziei;
b)
cheltuielile făcute cu întreținerea ei în timpul sarcinii și în perioada de lehuzie.
(2)
Mama poate solicita aceste despăgubiri chiar și atunci când copilul s-a născut mort sau a murit înainte de pronunțarea hotărârii privind stabilirea paternității.
(3)
Dreptul la acțiune al mamei se prescrie în termen de 3 ani de la nașterea copilului.
(4)
Mama nu poate cere aceste despăgubiri dacă nu a formulat și acțiune pentru stabilirea paternității.
(5)
În afara cheltuielilor prevăzute la alin. (1), mama și moștenitorii ei au dreptul la despăgubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului comun.