(1)
Fideiusiunea nu poate exista decât pentru o obligație valabilă.
(2)
Se pot însă garanta prin fideiusiune obligații naturale, precum și cele de care debitorul principal se poate libera invocând incapacitatea sa, dacă fideiusorul cunoștea aceste împrejurări.
(3)
De asemenea, fideiusiunea poate fi constituită pentru o datorie viitoare sau condițională.